drum spre noapte

mă-ndrept spre noapte,

printre şoapte

păşesc timid şi mă desprind

de lungul zilei mult tumult

fug 

mă arunc

şi prind în zbor

un gând uitat şi trecător

mă las alene printre perne...

să dorm şi să visez eu îmi doresc

să uit de zgomot, praf şi mult prea mult

să zbor şi să alerg pe nori

o singură dorinţă îmi aprind

la steaua scliptitoare lung privind

să regăsesc minunea din poveste

şi eu în palmă să o prind

Drum spre noapte © Iustina Dorobanțu

Joc de cuvinte

cand spunem totul despre nimic... sa spunem ca filosofam

dar cand despre tot nu spunem nimic... nu existam

Joc de cuvinte, vorbe in vant
Gasite, rostite, zdrobite
Arunc in plin vant.

Au fost vorbe goale, sau jocuri meschine
Graind neinteles si fara valoare.
Le-am sucit, le-am intors si chiar folosit.

Am spus o mie de lucruri
Cu sensuri cate stele sclipind poti privi
Fara sa spun, in fapt, nimic.

Am inventat limbaje din tarana
Ca pietre pretioase sa fie pret de o clipa
Apoi pe toate praf le-am facut.

Te-am atins, te-am surprins,
Te-am dus pana la stele
Iar de acolo sa cazi te-am lasat.

Vorbe straine, vorbe viclene
Spre nestiut le trimit, sa dispara
Nimic, nimanui, necunoscut
Sa nu mai existe pe Pamant.

(c) Iustina Dorobantu

constrangere, a fi

la prima vedere, o oarecare faptura

avand, defapt, atat de multe de spus

impartita intre ganduri si fapte, dorinte si realitati

ma reconstruiesc in fiecare zi din mii de cuvinte

umplu pagini intregi de vise, sub ochi critici sau flamanzi

renasc cu fiece idee noua, traiesc si mor in rand cu ea

eu ma adun din toate cele spuse, din vise si simtiri, din ganduri si iubiri

devin intregul meu nepretuit, asa cum doar eu ma stiu

ce las in spate, greu de spus... franturi si urme, zambete si lacrimi

un mozaic bizar si dificil de inteles

dar nici nu vreau ca ei sa ma fi cunoscut 

so young and free

I am young and free

As free as only flying birds can see

I am free and feel
As only leaving being could be

I feel and love
As only one lifetime love can be

I love and treasure hugs
As moon could only dream about
I treasure life and wish for happiness
As each and every human does

I wish I knew you long before
I wish my steps have gone with me so far away
I wish I were not caught in my own time
I wish I didn’t choose those words to say

As when I look into my eyes
The mirror caches my own breath
And speechless I remain a while
So deep forgotten in my mind

I do return and live again
Down to the bottom of my life
And every nerve I have does feel
That every moment that we share


© Iustina Dorobantu, 2012

ochi triști, ai tăi

să fie toamna timpul
când ochii tăi sunt triști?
să fie ploaia ce ne bate-n geam
o tristă amintire răscolită?

privirea rătăcită-n gânduri
și în povești al căror tâlc
doar tu-l cunoști
ți-o întâlnesc din întâmplare

tu nu mă vezi
tu nu mă simți
cu tine-n gânduri mă afund
și-ți merg alături

cu greu te-ajung din urmă
și te prind
și las prăpastia să aștepte;
azi nu vei fi al ei.

înveți din nou ce-i bucuria
și zâmbetul revine pâlpâind
pe-al tău chip de om bun
surâsul e lipit acum.

© Iustina Dorobanțu

Praf de stele

Am sa ma uit in sus la stele

Cu palmele constelatii intregi am sa prind

Le voi tine strans sa nu fuga

Din praf de stele imi va fi camasa de noapte

Si voi visa inainte s-adorm...

© Iustina Dorobantu

Luna mea alba frumoasa

Ne privesti de sus frumoasa
Ne intorci privirea-n drum
Ne uimesti si ne adormi
Luna mea duioasa

Cand o geana, cand mareata,
Cand ascunsa dupa nori...
Biscuite frant in doua
Luna mea petrecareata

Azi apari in plina noapte
Sa veghezi zorii tacuta
Maine pe lumina vii
Luna mea necunoscuta

Un ochi mare lucitor
Sfidator peste necazuri
Te ridici si te cobori
Luna mea taioasa

Nu lasi sa se vada fata
Celui ce la panda sta
In umbra il feresti de noi
Luna mea misterioasa

Multe stii tu despre noi
Cate noi habar n-avem
Oare va veni si ziua
Noi pe tine sa te stim?

Luna mea, dragostea mea,
Alba, dulce, maiestoasa,
Rece si misterioasa,
Luna ademenitoare...

(c) Iustina Dorobantu

Revin

Revin din timp in timp
La usa ta
si sun
Sa-ti mai zaresc o data chipul.

Pe sonerie eu apas
O blonda naravasa imi deschide
Si ma gandesc cum de-ai putut
Pe mine sa ma uiti, dar imi e clar:
Asa un corp, asa privire...
Insa in prag apare un barbat
Si nu-i al meu, nu-i cel ce a fost al meu...
Un trup semet si iscusit la vorbe
Imi spune despre fostul chirias
Doar cate as vrea s-aud, nimic mai mult;
Din vorbe imi intoarce pasii
Si zambetu-mi repune pe obraji.
Asa ca plec, sa nu mai vin si alta data...
deocamdata.

In usa bat usor, cioc-cioc,
Bunico, ce frumoasa esti!
Si ce miros de cozonaci incinsi
Din casa inspre mine vine
Sunt eu, copilul cel zglobiu, la varsta mingii pe maidan;
Ma bucur de al tau miros (de levantica)
Accept o-mbratisare scurta, nu mai mult
Si fug grabit la gasca mea din cartier...
Te las in urma cu o privire lunga
Ce n-am sa stiu nicicand
De-a fost sa fie
tristetea ultimei imbratisari
sau bucurie exprimata-n lacrimi...
Eu voi mai trece pe la tine
Dar dusa tu vei fi demult.

Un clinchet diafan se-aude
Si usa se deschide larg
E Lili, batranica mea cea draga,
Cu ochii blanzi, de inger pe Pamant,
In vizita eu vin cu drag
Sa povestim lucruri marunte;
In lume putini ti-au ramas
Iar mie lumea-mi se deschide.

Nu sun
Caci a ta usa o gasesc deschisa
Ma asteptai pesemne sa revin
Sa ne impacam asa cum se cuvine.
Eu vin. Am trei graunte de nisip in palma
Si ganduri despre ce e scris in stele
Si pe masura ce vorbesc si spun diverse
De nici nu le gandesc dar le rostesc
Te vad schimbat, te vad cum tu devi un altul
Eu plec si-am sa revin
Dar tu in lume vei fi dus
Cat mai departe de-ale noastre locuri.
In casa, pe podea, inca se vede urma
Unde picase brusc si pentru totdeauna
Un gram de inima cu suflet.
Acolo il lasam si azi, si maine,
Pana de praf va fi acoperit si pardoseala innoita.

In urma las locuri si oameni
Si-am sa revin - cu gandul, cel putin,
Dar pasii ma indruma mai departe
Spre locuri noi, spre oameni noi
La care, dupa ani si ani, sa mai revin.

(c) 2012 Iustina Dorobantu

o poezie fara nume

o poezie fara nume
intr-un cantec fara sfarsit
se scrie fara randuri

anonim ramane omul
ce in scris si-a lasat visul
catre toti necunoscutii lumii

glasul sufletului sau
rasuna surd fara sfarsit
sub albul greu si rece

imi face inima sa tremure
gandul ca vine clipa
cand ecoul brut sunt eu

doar un cititor uitat
care in urma va lasa
un oras pustiu

..................................
..............................
......................................

© Iustina Dorobantu

Visare

Mă sting ușor în fiecare seară,
Ca pâlpâirea vagă din oglindă
A licuriciului pierdut prin casă...

În noapte visul mă-nconjoară
În mreje basmul mă cuprinde
Și zbor, plutesc, prind aripi...

Vise stranii, ne-nțelese, îmi aleargă printre gene.
Cavalerii din poveste vin grăbiți pe cai albaștri
Sub galop ce încovoaie roza pajiște de muze.

Fluturi zboară-ncoace, încolo,
Dau târcoale unei vrăbii albastrită de petale
Ce-mi vorbește-n versuri albe despre-o lume neștiută

Mă conduce și-mi arată
Râuri mov, învolburate și păduri roșii ca macul,
Mere coapte în ciorchine și aripi prinse de gânduri,

O cascadă aurie care cânta în cădere,
Pui de vise cresc în joacă, la examen vin în mantii
Ca apoi să fugă-n lume, nopțile să ne răpească.

Când zorii dimineții vin, încerc înc-un minut să rup,
Să iau realul din poveste, să duc povestea în real...
Mereu promit c-am să revin...

Pornesc acum în altă nebunie
Turbatul mers al lumii să-l înfrunt
Ridic orașe, sparg canoane, mă lupt și-nving
Și pot orice... căci cavalerii mei veghează.

(c) Iustina Dorobanțu  

Privirea imi feresc acum

Ma uit in ochii tai si aflu

Cum sa deschid cartea cu file albe,

Cum sa citesc acolo unde nu sunt randuri,

Si cum s-accept tot ce nu vreau sa stiu.

De ani de zile ne cunoastem

La brat am mers atata timp

Zambind, plangand, iubind, murind,

Din toate ale vietii invatand.

Sperante, vise-mpartasite,

Victorii si infrangeri dureroase,

Noi doi am cunoscut pe rand;

Acum, pasim in liniste zambind.

De tine ochii-mi feresc

Si-n jos cu resemnare ii las

Privirea din oglinda ma pregastesc sa imi iau

Si caut alt prieten bun.

translation (EN)

mi-e dor...

mi-e dor de-o zi cu nori, ca sa o pretuiesc pe cea senina
mi-e dor de aripi frante, ca sa imi aduc aminte cum sa zbor
mi-e dor de-un gust amar, ca sa ma-ndulcesc cu miere

sunt om si uit a pretui sclipirea, fulgul de nea sau valul spart de mal
sunt gand si-alerg si fug si ma rotesc, dispar, apar si uit sa stau de-o parte
sunt tot ce nu am vrut sa fiu, si tot ce mi-am dorit vreodata

**********************************************************************

nescrise, nespuse

La stele cand ma uit, visez

La locuri unde eu ma pierd zburand

Pe plaiuri neatinse de cuvant

Cand luna o privesc, te vad

Cand ochii tai ii vad, eu cred

Povestea mea si amintirea ta

In vise vii si pleci, tu treci

In ganduri stai cate-un moment

Nu zabovesti nicicand mai mult

Nisipuri miscatoare ma cuprind

Si-n ele taine mea o prind

La tine cand ma uit, eu pierd